piurie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIURÍE, piurii, s. f. Stare patologică provocată de infecția căilor urinare și caracterizată prin prezența puroiului, a leucocitelor și a germenilor microbieni în urină. [
Pr.:
pi-u-] – Din
fr. pyurie.piurie (Dicționar de neologisme, 1986)PIURÍE s.f. (
Med.) Prezența puroiului în urină. [Pron.
pi-u-ri-e. / < fr.
pyurie, cf. gr.
pyon – puroi,
ouron – urină].
piurie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIURÍE s. f. prezența puroiului în urină. (< fr.
pyurie)
piurie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piuríe (pi-u-) s. f.,
art. piuría, g.-d. art. piuríei; pl. piuríi, art. piuríile