piuneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIUNÉZĂ, piuneze, s. f. Cui cu capul rotund și plat și cu vârful scurt, folosit pentru fixat desene, hârtii, planuri etc. pe perete sau în lemn. [
Var.:
pionéză s. f.] – Din
fr. punaise.piuneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piunéză [
piu pron.
pĭu]
(piu-) /
pionéză [
pio pron.
pĭo]
(pio-) s. f., g.-d. art.
piunézei / pionézei; pl.
piunéze / pionézepiuneză (Dicționar de neologisme, 1986)PIUNÉZĂ s.f. Cuișor cu o floare foarte mare la un cap, folosit pentru fixat desene, planșe etc. [Pron.
piu-ne-, var.
pioneză s.f. [< fr.
punaise].
piuneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIUNÉZĂ s. f. cuișor cu o floare foarte mare la un cap, pentru fixat desene, planșe. (< fr.
punaise)