piuneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIUNÉZĂ, piuneze, s. f. Cui cu capul rotund și plat și cu vârful scurt, folosit pentru fixat desene, hârtii, planuri etc. pe perete sau în lemn. [
Var.:
pionéză s. f.] – Din
fr. punaise.