piuliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIULÍȚĂ, piulițe, s. f. 1. Vas mic de metal, de lemn etc. întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează cu pisălogul diverse substanțe; piuă (
2) mică.
2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. [
Pr.:
pi-u-] –
Piuă +
suf. -uliță.piuliță (Dicționaru limbii românești, 1939)piulíță f., pl.
e (d.
piŭă). Piŭă de pisat (sare, zahăr). Mutelcă, șurub care cuprinde capătu altuĭ șurub. – În est
píuliță. În Mold. sud cea de metal se numește
havan, ĭar
piuliță cea de lemn).
piuliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piulíță (pi-u-) s. f.,
g.-d. art. piulíței; pl. piulíțepiuliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)piuliță f. piuă mică de pisat.