piuliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIULÍȚĂ, piulițe, s. f. 1. Vas mic de metal, de lemn etc. întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează cu pisălogul diverse substanțe; piuă (
2) mică.
2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. [
Pr.:
pi-u-] –
Piuă +
suf. -uliță.