piuitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIUITÚRĂ, piuituri, s. f. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări sau mai ales de puii de pasăre; piuit (
1).
2. Sunet subțire, ascuțit; piuit (
2), piuială, țiuitură. [
Pr.:
pi-u-i-] –
Piui +
suf. -tură.