piuitor - explicat in DEX

piuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subțire, pițigăiat; scurt și ascuțit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuțite, cu rezonanțe metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor.

piuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
piuitór (pi-u-i-) adj. m., pl. piuitóri; f. sg. și pl. piuitoáre

piuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
piuitor a. pițigăit: glas piuitor.