piui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIUÍ, pers. 3
píuie, vb. IV.
Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri; a piscui. ♦ (Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză) A șuiera, a țiui. [
Pr.:
pi-u-] – Din
piu.