piuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PIUIÁLĂ,piuieli, s. f. (Rar) Piuitură (2). [Pr.: pi-u-ia-] – Piui + suf. -eală.
piuială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) piuiálă(pi-u-) s. f., g.-d. art. piuiélii; pl. piuiéli