piturare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITURÁRE, piturări, s. f. Acțiunea de
a pitura și rezultatul ei. –
V. pitura.piturare (Dicționar de neologisme, 1986)PITURÁRE s.f. Acțiunea de a pitura și rezultatul ei. [<
pitura].
piturare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pituráre s. f.,
g.-d. art. piturắrii