pitura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITURÁ, piturez, vb. I.
Tranz. (
Mar.) A vopsi cu pitură o navă, o ambarcație. – Din
it. pitturare.pitura (Dicționar de neologisme, 1986)PITURÁ vb. I. tr. (
Mar.) A vopsi (cu ulei) navele în scopul protejării lor împotriva ruginii sau degradării. [< it.
pitturare].
pitura (Marele dicționar de neologisme, 2000)PITURÁ vb. tr. a acoperi o navă cu pitură. (< it.
pitturare)
pitura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piturá (a ~) (a vopsi o navă)
vb.,
ind. prez. 3
pitureáză