pituluș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pitulúș1 adv., s.m. și n. (pop.) 1. (adv.) pe furiș, pe ascuns, pe neobservate, pituliș, pitulit. 2. (s.m.) persoană care, în cursul jocului de-a pitulatul, trebuie să-i caute pe ceilalți. 3. (s.n.) ascunzătoare. 4. (s.n.; în expr.) de-a v-ați ascunselea; de-a baba oarba.
pituluș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pitulúș2, pitulúși, s.m. (reg.) 1. bărbătușul pitulicii; pitulici. 2. privighetoare. 3. vrabie. 4. plantă erbacee de zonă alpină, cu tulpina subțire și flori violacee.