pitulice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITULÍCE, pitulici, s. f. Numele mai multor păsări cântătoare divers colorate:
a) pasăre mică, cu ciocul ascuțit, cu penele brune-ruginii pe spate și cenușii-albicioase pe pântece; ochiul-boului
(Troglodytes troglodytes); b) mică pasăre migratoare insectivoră, cu pene brune-verzui pe spate și cenușii pe pântece
(Phylloscopus collybita). –
Pitula +
suf. -ice.pitulice (Dicționaru limbii românești, 1939)pitulíce f. (cuv. reflex. var., din
gîgîlice, ghirghilic, gărgăriță, poate înrudit cu vgr.
pitylos, un fel de păsărică, saŭ cu
pitesc. P. sufix, cp. cu
pădurice și
gîgîlice). O păsărică de pădure și tufișurĭ (cea maĭ mică de pe la noĭ) cu penele cenușiĭ (
silvia) saŭ verzuĭ (
hypoláis icterina). V.
sfredeluș.pitulice (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pitulíce s. f.,
g.-d. art. pitulícii; pl. pitulícipitulice (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pitulice f. păsărică căreia îi place să se ascunză în iarbă
(Silvia).