pistol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISTÓL1, pistoale, s. n. 1. Armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână; revolver. ◊
Pistol-mitralieră = armă automată ușoară, mai scurtă decât pușca-mitralieră, cu bătaie mai mică și mai ușor de mânuit; automat.
Pistol de semnalizare sau
pistol-rachetă (sau
de rachetă) = pistol cu ajutorul căruia se trag rachetele de semnalizare.
Pistol-portbandulă = pistol cu țeavă lungă care aruncă o bandulă purtătoare a unei parâme pentru salvarea naufragiaților sau o parâmă de remorcă.
Pistol de dopuri = jucărie în formă de pistol (
1), care, încărcată cu dopuri speciale de plută (cu praf de pușcă), produce o pocnitură puternică.
Pistol de soc = jucărie rudimentară formată dintr-o țeavă de soc în care un piston, prin comprimarea aerului, împinge un dop (de plută, de câlți etc.) producând o pocnitură;
p. restr. bețișorul care împinge dopul. ◊
Expr. Gol (ca un) pistol sau
îmbrăcat pistol = gol de tot, în pielea goală;
p. ext. sărac.
Sărac (sau
golan) pistol = foarte sărac. ♦
P. ext. Focurile, gloanțele trase cu pistolul (
1).
2. (Sport) Denumire a unei probe de tir care se execută cu pistolul (
1) prin trageri automate asupra unor ținte mișcătoare sau prin trageri cu foc asupra unei ținte fixe.
3. P. anal. (
Tehn.) Aparat portativ cu forma apropiată de aceea a unui pistol (
1), care servește pentru diferite operații tehnologice. ◊
Pistol de metalizare (sau
de metalizat) = aparat portativ pentru acoperirea suprafeței unui obiect, prin împroșcare, cu metal topit.
Pistol de vopsit (sau
de zugrăvit) = aparat pulverizator pentru vopsirea (sau zugrăvirea) prin stropire a suprafețelor.
Pistol de nituit = aparat folosit la nituire.
Pistol de sudură = aparat de sudură. – Din
ngr. pistóli, germ. Pistol.pistol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISTÓL2, pistoli, s. m. Veche monedă de aur (spaniolă, italiană, engleză etc.), a cărei valoare a variat după epoci. – Din
fr. pistole.pistol (Dicționar de neologisme, 1986)PISTÓL s.m. Veche monedă franceză de aur. [Pl.
-i. / < fr.
pistole].
pistol (Marele dicționar de neologisme, 2000)PISTÓL1 s. n. 1. armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână. ♦ ~ mitralieră = armă automată cu țeavă scurtă și cu bătaie mai mică decât a puștii-mitralieră; ~ de rachete = pistol de semnalizare cu rachete
1 (2). 2. aparat portativ, de forma pistolului, pentru vopsit, nituit etc. (< ngr.
pistoli, germ.
Pistol)
pistol (Marele dicționar de neologisme, 2000)PISTÓL2 s. m. veche monedă de aur franceză, spaniolă, italiană și engleză. (< fr.
pistole)
pistol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pistól (pistoále), s. n. – Armă de foc. –
Mr. piștoală, megl. pistol. Fr. pistole, prin intermediul
pol. pistol, rus. pistolĭ, ngr. πιστόλα,
bg. pistol (›
mr.,
megl.).
pistol (Dicționar de argou al limbii române, 2007)PISTOL balalaică, focos, jucărie, parapel, trancan, țeavă.
pistol (Dicționaru limbii românești, 1939)pistól n., pl.
oale (ngr.
pistóli, rus.
pistól, d. it.
pistóla, „pistol”, d.
pistóne, „piston”, și „archebuză scurtă cu țeavă largă” saŭ, după alțiĭ, d. orașu
Pistoja, unde se zice că s´a inventat pistolu. De la
Pistoja vine it.
pistolése, un fel de pumnal cu doŭă tăișurĭ, de unde, pin [!] schimbare de sufix, s´a făcut fr.
pistolet, pistol; sp.
pistola). O mică armă de foc cu care se trage ținînd-o c´o singură mînă fără s´o sprijinĭ:
din pistol s´a dezvoltat revolveru, dar pistoalele cu repetițiune aproape aŭ înlocuit revolverele. Prov. Cum e Turcu, și pistolu, cum e stăpînu, și sluga. Adv.
Iron. Îmbrăcat pistol, gol pușcă, fără haĭne. – În est pop.
chi-.pistol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PISTÓL1 (‹
ngr.,
germ.)
s. n. 1. Armă de foc de dimensiuni mici, cu magazie de cartușe fixă sau amovibilă și mânuită cu o singură mână. Inventat în
sec. 16 (pentru cavalerie), i s-au adus îmbunătățiri în
sec. 19 (1835, de S. Colt și 1851, de R. Adams). ◊
P.-mitralieră = armă automată ușoară cu țeavă scurtă și cu bătaie mai mică decât a puștii-mitralieră. Inventat de H. Borchardt (1893) și perfecționat de
G. Luger (1900).
Sin. automat. P. de rachete (sau
de semnalizare) =
p. cu care se trag rachetele de semnalizare. ◊
P. portbandulă =
p. cu țeavă lungă, care aruncă o bandulă purtătoare a unei parâme pentru salvarea naufragiaților sau a unei parâme de remorcă.
2. (
TEHN.) Aparat portativ având forma de
p.(1), folosit pentru metalizarea suprafeței obiectelor metalice sau nemetalice. ◊
P. de vopsit = aparat pulverizator pentru vopsirea prin stropire a suprafețelor.
pistol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PISTÓL2 (‹
fr.)
s. m. Veche monedă de aur din
sec. 16 (franceză, italiană, engleză, spaniolă etc.), a cărei valoare a variat în funcție de epocă.