pistil - explicat in DEX

pistil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PISTÍL¹, pistiluri, s. n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porțelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice; pisălog. [Pl. și: pistile] – Din fr. pistil.

pistil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PISTÍL², pistiluri, s. n. Pastă consistentă de fructe, uscată în formă de foaie groasă; (la pl.) diferite varietăți de pastă. – Din tc. pestil.

pistil (Dicționar de neologisme, 1986)
PISTÍL s.n. 1. Organ de reproducere femel la plantele fanerogame, format din frunze modificate; gineceu (2). 2. Piesă cilindrică de metal, de porțelan etc., având o umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanțele în motor; pisălog. [Pl. -luri, -le. / < fr. pistil].

pistil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PISTÍL s. n. 1. organ floral care conține elementele de reproducere femele; gineceu (2). 2. piesă cilindrică de metal, de porțelan etc., având umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanțele în mojar. (< fr. pistil, lat. pistillus)

pistil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
pistíl (pistíluri), s. n. – Pastă de fructe. Tc. pestil (Șeineanu, II, 297; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεστέλι, bg. pestil, sb. bestili.

pistil (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
pistil, pistiluri s. n. (er.) penis.

pistil (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) pistíl n., pl. urĭ (turc. pestil, pesdil, de unde și ngr. pestéli, bg. pestil). Magĭun uscat în formă de foaĭe groasă: pistil de caise.

pistil (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *pistíl n., pl. urĭ și e (lat. pistillum și -illus, pisălog, d. pinsere, pinsum, a pisa. V. piston). Bot. Organu feminin al floriĭ (numit și gineceŭ), compus din ovar, stil și stigmat.

pistil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pistíl (organ al plantelor, pastă de fructe) s. n., pl. pistíluri

pistil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pistil n. unul din organele de fructificare la vegetale: pistilul se compune din ovariu, stil și stigmat.