pisoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISÓI, pisoi, s. m. Pui de pisică, pisic; (în special) cotoi. –
Pis +
suf. -oi.pisoi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PISÓI1, pisoaie, s. n. (
Reg.) Pisălog
1. – Din
pisa +
suf. -oi.pisoi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PISÓI2, pisoi, s. m. Pui de pisică; (în special) cotoi. – Din
pis[ică] +
suf. -oi.pisoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)1) pisóĭ m., pl. tot așa. Pisic. Motan.
pisoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)2) pisóĭ n. V.
chisoĭ.pisoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pisói s. m.,
pl. pisói, art. pisóii