pisicuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISICÚȚĂ, pisicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui
pisică (
I 1).
2. (Rar) Ament (la salcie, stejar, alun). –
Pisică +
suf. -uță.pisicuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pisicúță s. f.,
g.-d. art. pisicúței; pl. pisicúțe