piscicultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISCICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea peștilor în apele naturale și în cele amenajate. – Din
fr. pisciculture.piscicultură (Dicționar de neologisme, 1986)PISCICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care studiază creșterea și înmulțirea peștilor în apele naturale și în heleșteie. [< fr.
pisciculture, cf. lat.
piscis – pește,
cultura – cultură].
piscicultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)PISCICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și valorificarea peștelui. (< fr.
pisciculture)
piscicultură (Dicționaru limbii românești, 1939)*piscicultúră f., pl.
ĭ (d. lat.
piscis, pește, și
cultura). Arta de a crește peștiĭ (luînd măsurĭ contra distrugeriĭ lor ș. a.).
piscicultură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piscicultúră s. f.,
g.-d. art. piscicultúrii