pișcătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIȘCĂTÚRĂ, pișcături, s. f. 1. Faptul de a pișca, pișcare a pielii; ciupitură.
2. înțepătură, mușcătură de insectă. ♦
Fig. Vorbă usturătoare; ironie.
3. Bucățică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă. ♦ Urmă rămasă la locul din care s-a scos această bucățică. ♦ (
Pop.) Crestătură făcută la urechile unor animale, pentru a Ie însemna. –
Pișca +
suf. -ătură.