pirui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIRUÍ, pers. 3
píruie, vb. IV.
Intranz. (Despre păsări) A cânta în triluri; a ciripi. – Formație onomatopeică.
pirui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)piruí, pírui, vb. IV (reg.) a ara a doua oară (pentru a curăța locul de pir).
pirui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piruí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
píruie, imperf. 3
sg. piruiá; conj. prez. 3
să píruiepiruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)piruì v. a face rulade;
pirue naiul. [Onomatopee].