piruit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIRUÍT s. n. Faptul de
a pirui; cântec în triluri al păsărilor; ciripit. –
V. pirui.piruit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)piruít2 s.n. (reg.) arat a doua oară pentru curățirea locului de pir.
piruit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piruít (rar)
s. n.