pirueta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIRUETÁ, piruetez, vb. I.
Intranz. (Rar) A executa, a face piruete. [
Pr.:
-ru-e-] – Din
piruetă. Cf. fr. pirouetter.pirueta (Dicționar de neologisme, 1986)PIRUETÁ vb. I. intr. A face piruete. [Pron.
-ru-e-. / < fr.
pirouetter].
pirueta (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIRUETÁ vb. intr. a face piruete; a se învârti pe călcâi. (< fr.
pirouetter)
pirueta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piruetá (a ~) (rar)
(-ru-e-) vb.,
ind. prez. 3
pirueteáză