piroxen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROXÉN, piroxeni, s. m. Rocă vulcanică formată din silicați naturali de magneziu, fier, calciu, aluminiu, sodiu, potasiu etc., care se prezintă sub formă de cristale prismatice cu luciu sticlos, de culoare verde-măslinie până la negru. – Din
fr. pyroxène.piroxen (Dicționar de neologisme, 1986)PIROXÉN s.m. Silicat de magneziu, de fier și de calciu, care se găsește în diverse roci. [< fr.
pyroxène].
piroxen (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROXÉN s. m. silicat natural de fier, magneziu, aluminiu, calciu etc., din rocile eruptive. (< fr.
pyroxène)
piroxen (Dicționaru limbii românești, 1939)*piroxén n., pl.
urĭ (vgr.
pyr, foc și
xénos, străin, din cauză că Haüy îl considera ca străin pintre [!] rocele vulcanice, ceĭa ce era o eroare).
Min. O rocă vulcanică. (Fórmula eĭ generală e [Ca, Mg, Fe] Si O
3).
piroxen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piroxén s. m.,
pl. piroxéni