piroti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROTÍ, pirotesc, vb. IV.
Intranz. 1. A fi copleșit de somn; a moțăi, a dormita, a ațipi.
2. A fi abătut și fără vlagă; a tânji, a lâncezi (de boală, de bătrânețe etc.);
p. ext. a zăcea, a boli, a gogi. –
Et. nec.