pirotină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROTÍNĂ s. f. Sulfură naturală de fier, cristalizată în sistemul hexagonal, de culoare galbenă închisă cu reflexe brune-roz. – Din
fr. pyrrhotine.pirotină (Dicționar de neologisme, 1986)PIROTÍNĂ s.f. Sulfură naturală de fier. [< fr.
pyrrhotine].
pirotină (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROTÍNĂ s. f. sulfură naturală de fier. (< fr.
pyrrhotine)
pirotină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PIROTÍNĂ (‹
fr.)
s. f. Sulfură naturală de fier, cristalizată în sistemul hexagonal, de culoare galbenă-închisă cu reflexe roz-brune, slab magnetică. Se utilizează, alături de pirită, la prepararea acidului sulfuric.
pirotină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirotínă s. f.,
g.-d. art. pirotínei