piroti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROTÍ, pirotesc, vb. IV.
Intranz. 1. A fi copleșit de somn; a moțăi, a dormita, a ațipi.
2. A fi abătut și fără vlagă; a tânji, a lâncezi (de boală, de bătrânețe etc.);
p. ext. a zăcea, a boli, a gogi. –
Et. nec.piroti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pirotí (pirotésc, pirotít), vb. – A dormita, a fi adormit pe jumătate. Origine incertă, poate expresivă. După Tiktin, din
gr. πηρόω „a amorți”. –
Der. piroteală, s. f. (somnolență).
piroti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirotí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pirotésc, imperf. 3
sg. piroteá; conj. prez. 3
să piroteáscăpirotì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pirotì v.
1. a fi somnoros;
2. fig. a amorți. [Origină necunoscută].