piroliză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROLÍZĂ s. f. (
Chim.) Pirogenare. – Din
fr. pyrolyse.piroliză (Dicționar de neologisme, 1986)PIROLÍZĂ s.f. Proces de descompunere chimică cu ajutorul căldurii; pirogenare. [< fr.
pyrolyse, cf. gr.
pyr – foc,
lysis – descompunere].
piroliză (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROLÍZĂ s. f. proces de descompunere termică a substanțelor organice; pirogenare. (< fr.
pyrolyse)
piroliză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirolíză s. f.,
g.-d. art. pirolízei