pirogenare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROGENÁRE, pirogenări, s. f. Procedeu pentru realizarea unor reacții chimice între gaze la temperaturi înalte; piroliză. –
Cf. fr. pyrogénation.pirogenare (Dicționar de neologisme, 1986)PIROGENÁRE s.f. Piroliză. [Cf. fr.
pyrogénation < gr.
pyr – foc,
gennan – a produce].
pirogenare (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROGENÁRE s. f. piroliză. (după fr.
pyrogénation)
pirogenare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirogenáre s. f.,
g.-d. art. pirogenắrii