pirofor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROFÓR, pirofori, s. m. 1. Nume dat corpurilor care produc scântei și se aprind ușor în contact cu aerul (prin frecare sau ciocnire).
2. (La
pl.) Gen de insecte coleoptere care emit lumină fosforescentă; (și la
sg.) insectă care aparține acestui gen. – Din
fr. pyrophore.pirofor (Dicționar de neologisme, 1986)PIROFÓR s.m. 1. Substanță care ia foc când se află în contact cu aerul; corp care se aprinde ușor prin frecare.
2. Gen de insecte coleoptere, care emit lumină fosforescentă. [< fr.
pyrophore, cf. gr.
pyr – foc,
phoros – care poartă].
pirofor (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROFÓR s. m. 1. substanță care se aprinde spontan în contact cu aerul. 2. insectă coleopteră mare din America de Sud, care emite lumină fosforescentă. (< fr.
pyrophore)
pirofor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirofór s. m.,
pl. pirofóri