piridină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIRIDÍNĂ, piridine, s. f. Substanță organică aromatică, lichidă, incoloră, toxică, solubilă în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor materii colorante etc. – Din
fr. pyridine.piridină (Dicționar de neologisme, 1986)PIRIDÍNĂ s.f. Substanță organică lichidă, fără culoare și cu miros neplăcut, care se găsește în uleiul de oase și în gudron. [< fr.
pyridine].
piridină (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIRIDÍNĂ s. f. bază azotată, incoloră și cu miros caracteristic, din gudroanele de huilă, folosită la fa-bricarea unor medicamente, coloranți etc. (< fr.
pyridine)
piridină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PIRIDÍNĂ (‹
fr. {i})
s. f. Substanță organică heterociclică, cu caracter bazic, izolată din gudroanele de cărbuni. Lichid toxic incolor (
p. f. 116ºC), cu miros caracteristic, miscibil cu apa, cu alcoolul, cu eterul, cu anumite uleiuri. Se întrebuințează la fabricarea unor medicamente, a unor coloranți, ca solvent pentru săruri minerale anhidre etc.
piridină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piridínă s. f.,
g.-d. art. piridínei