piridină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIRIDÍNĂ, piridine, s. f. Substanță organică aromatică, lichidă, incoloră, toxică, solubilă în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor materii colorante etc. – Din
fr. pyridine.