pipăruș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPĂRÚȘ, pipăruși, s. m.,
s. n. 1. S. m. (
Bot.;
pop.) Ardei;
p. restr. fructul acestei plante (în special ardeiul iute).
2. S. n. Numele unui dans popular care se joacă mai ales la nunți; melodie după care se execută acest dans. –
Piper +
suf. -uș.pipăruș (Dicționaru limbii românești, 1939)pipărúș m. (d.
piper).
Est. Ardeĭ mic, ardeĭ. – Pop.
chi-. La Isp. „un dans pop.”.
pipăruș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pipărúș s. m.,
pl. pipărúșipipăruș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pipăruș n. Mold. ardeiu. ║ adv. roșu ca un pipăruș:
i se făcuse nasu pipăruș AL. [Diminutiv din
piper].
pipăruș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Pipăruș m. copil cât un bob de piper dar de o putere afară din cale (în poveștile populare).