pipăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPĂIÁLĂ, pipăieli, s. f. Pipăire. [
Pr.:
-pă-ia-] –
Pipăi +
suf. -eală.pipăĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)pipăĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a pipăi (pipăit).
pipăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pipăiálă s. f.,
g.-d. art. pipăiélii; pl. pipăiéli