piperuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPERÚȚĂ, piperuțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe-albăstrii, cu vinișoare verzi pe dinafară și cu numeroase semințe negre; negrușcă
(Nigella arvensis). –
Piper +
suf. -uță.piperuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piperúță s. f.,
g.-d. art. piperúței; pl. piperúțe