piperniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPÉRNIȚĂ, pipernițe, s. f. (Rar)
1. Vas ori cutie mică în care se ține piperul (
1).
2. Piuliță (de lemn) sau râșniță mică în care se pisează piperul (sau ardeiul). – Din
bg. pipernița.piperniță (Dicționaru limbii românești, 1939)pipérniță f., pl.
e (bg.
pipernica. Cp. cu
solniță).
Rar. Mic vas de ținut pe masă piper pisat.
piperniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pipérniță (rar)
s. f.,
g.-d. art. pipérniței; pl. pipérnițepipèrniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pipèrniță f. mic vas de piper.