pipernici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPERNICÍ, pipernicesc, vb. IV.
Refl. (Despre animale, plante sau părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). –
Et. nec.pipernici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pipernicí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se pipernicéște, imperf. 3
sg. se piperniceá; conj. prez. 3
să se piperniceáscăpipernicì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pipernicì v.
1. a se strânge, vorbind de plante;
2. a lâncezi, vorbind de viețuitoare:
un bătrân slab pipernicit ISP. [Origină necunoscută].