pipernicire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPERNICÍRE, piperniciri, s. f. Faptul de
a se pipernici; piperniceală; închircire; sfrijire. –
V. pipernici.pipernicire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pipernicíre s. f.,
g.-d. art. pipernicírii