pipernicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPERNICÍE s. f. (Rar) Stare sau aspect pipernicit. –
Pipernici +
suf. -ie.pipernicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pipernicíe (rar)
s. f.,
art. pipernicía, g.-d. pipernicíi, art. pipernicíei