piperat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPERÁT, -Ă, piperați, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) În care s-a pus (prea mult) piper (
1) sau,
p. ext., alte condimente (iuți); condimentat, picant, aromat. ♦ (Despre miresme, mirosuri) Înțepător, pătrunzător.
2. Fig. (
Fam.; despre prețuri, dobânzi etc.) Foarte ridicat, exagerat, mare; (despre obiecte, mărfuri) care costă mult, scump.
3. Fig. (Despre anecdote, glume etc.) (Ușor) indecent, picant. [
Var.:
pipărát, -ă adj.] –
V. pipera.piperat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)piperat, -ă, piperați, -te adj. 1. (d. prețuri, dobânzi etc.) foarte ridicat, exagerat de mare
2. (d. o glumă) indecent; picant
piperat (Dicționaru limbii românești, 1939)piperát, -ă adj. (d.
piper). Cu gust de piper saŭ de ardeĭ.
Fig. Înțepător, caustic:
o vorbă piperată. Exorbitant, scump:
prețurĭ piperate. – În est
pipărat, pop.
chi-.