piperacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPERACÉE, piperacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante dicotiledonate cu proprietăți aromatice, cu flori mici, dispuse în amenți lungi, și cu fructul în formă de boabe; (și la
sg.) plantă din această familie. – Din
fr. pipéracées, lat. piperaceae.piperacee (Dicționar de neologisme, 1986)PIPERACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale cu proprietăți aromatice foarte pronunțate, având ca tip piperul; (
la sg.) plantă din această familie. [Pron.
-ce-e, sg. invar. / < fr.
pipéracées].
piperacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIPERACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale din regiunile tropicale, cu proprietăți aromatice pronunțate: piperul. (< fr.
pipéracées, lat.
piperaceae)
piperacee (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PIPERACÉE (‹
fr.; {s}
lat. piper „piper”)
s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, apetale, erbacee sau lemnoase, uneori liane, cu frunze simple, alterne, flori bisexuate grupate în inflorescențe și fruct bacă sau drupă, semințe cu albumen dezvoltat (
ex. piperul). Conțin substanțe rășinoase și uleiuri eterice; unele se cultivă ca plante decorative. Sunt răspândite mai ales în regiunile tropicale.
piperacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piperacée s. f.,
art. piperacéea, g.-d. art. piperacéei; pl. piperacée