pipera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPERÁ, piperez, vb. I.
Tranz. A pune piper (
1) sau,
p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [
Var.:
pipărá vb. I.] – Din
piper.pipera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piperá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
pipereáză