pipa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPÁ, pipez, vb. I.
Intranz. și
tranz. (
Reg.) A fuma (cu pipa). [
Prez. ind. și:
pip] – Din
pipă.pipa (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pipá,
pipéz, vb. I (reg.)
1. a fuma cu pipa.
2. (despre cai) a da mereu din cap în sus și în jos (din cauza căldurii).
3. a face pipe.
pipa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pipá (a ~) (
reg.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 3
pipeáză