pipărătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPĂRĂTÚRĂ, pipărături, s. f. (Rar) Mâncare piperată, picantă. –
Pipăra +
suf. -ătură.pipărătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pipărătúră s. f.,
g.-d. art. pipărătúrii; pl. pipărătúri