piotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍOTĂ s. f. v. pihotă.piotă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)píotă, píote, s.f. (înv.) corabie ușoară, lungă și îngustă, cu rame sau cu pânze.
piotă (Dicționaru limbii românești, 1939)píotă f., pl.
e (maĭ vechĭ
pihotă, d. vsl. bg.
pĭehota, rus.
pĭehóta, rut.
pihóta, pol.
pĭechota. Cp. cu
liotă).
Azĭ. Iron. Pifă, pedestrime, infanterie.