piogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIOGÉN, -Ă, piogeni, -e, adj. (
Med.; despre răni) Care produce puroi; (despre agenți patogeni) care determină producerea puroiului. [
Pr.:
pi-o-] – Din
fr. pyogène.piogen (Dicționar de neologisme, 1986)PIOGÉN adj. Care produce puroi. [Pron.
pi-o-. / < fr.
pyogène, cf. gr.
pyon – puroi,
gennan – a naște].
piogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIOGÉN adj. (despre bacterii) care produce puroi. (< fr.
pyogène)
piogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piogén (pi-o-) adj. m.,
pl. piogéni; f. piogénă, pl. piogéne