pinolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PINÓLĂ, pinole, s. f. Axul păpușii mobile de strung, în care se fixează o unealtă de găurire sau de filetare ori un vârf de susținere a uneia dintre capetele piesei care se prelucrează. – Din
germ. Pinole.pinolă (Dicționar de neologisme, 1986)PINÓLĂ s.f. Axul piesei de strung în care se fixează printr-un vârf unul dintre capetele piesei de prelucrat sau o unealtă de prelucrare a piesei. [< germ.
Pinole].
pinolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PINÓLĂ s. f. ax al piesei de strung în care se fixează printr-un vârf unul dintre capetele piesei de prelucrat sau o unealtă de prelucrare a piesei. (< germ.
Pinole)
pinolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pinólă s. f.,
g.-d. art. pinólei; pl. pinóle