pinion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PINIÓN, pinioane, s. n. Roată dințată cu un număr mic de dinți, care intră în componența unui angrenaj, servind la punerea în mișcare a altor roți din angrenajul respectiv. [
Pr.:
-ni-on] – Din
fr. pignon.pinion (Dicționar de neologisme, 1986)PINIÓN s.n. Roată dințată a unui angrenaj, care are un număr mic de dinți. [Pron.
-ni-on, pl.
-oane. / < fr.
pignon].
pinion (Marele dicționar de neologisme, 2000)PINIÓN s. n. 1. roată dințată, cu diamentru minim, a unui angrenaj. 2. perete triunghiular care încheie la partea superioară zidul unui edificiu; fronton. (< fr.
pignon)
pinion (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PINIÓN (‹
fr.)
s. n. 1. Roată dințată cu număr mic de dinți, care intră în componența angrenajelor, fiind deseori roata conducătoare a acestora.
2. Partea superioară a unui perete exterior, de obicei de formă triunghiulară, cuprinsă între planșeul podului și cele două versante ale acoperișului. Frecvent utilizat în arhitectura romanică și gotică, atât în construcțiile civile, cât și la cele bisericești.
pinion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pinión (-ni-on) s. n.,
pl. pinioáne