pinguin - explicat in DEX

pinguin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PINGUÍN, pinguini, s. m. Nume dat unor genuri diferite de păsări palmipede marine, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca înotătoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul legănat, care trăiesc în grupuri în regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.

pinguin (Dicționar de neologisme, 1986)
PINGUÍN s.m. Pasăre palmipedă din mările arctice, cu aripi scurte, cu pieptul alb și cu mersul legănat, care stă în poziție verticală. [Pron. -gu-in. / < fr. pingouin].

pinguin (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
pinguin, pinguini s. m. speculant specializat în umplerea buteliilor de mic litraj cu gaz din alte recipiente

pinguin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PINGUÍN s. m. pasăre palmipedă din mările arctice, cu aripi scurte, cu pieptul alb și cu mersul legănat, în poziție verticală. (< fr. pingouin)

pinguin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PINGUÍN (‹ fr.) s. m. Denumire dată unor genuri de păsări marine din familia spheniscide, palmipede, ihtiofage, nezburătoare, dar bune înotătoare, cu ciocul lung, albe pe piept și pe burtă și negre pe spate, care trăiesc în colonii în emisfera sudică, îndeosebi pe țărmurile Antarctidei, dar și în unele insule cu climă rece; unele specii ajung și în extremitatea sudică a Australiei, a Noii Zeelande și Africii, pe coasta vestică a Americii de Sud și în ins. Galapagos. De înălțime între 40 și 90 cm, au picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, penele mici și foarte dese, iar aripile scurte, improprii pentru zbor, au rolul de înotătoare. Pe uscat stau în poziție verticală și au mersul legănat; sunt foarte bune înotătoare și scufundătoare. Strămoșul p., al cărui schelet a fost descoperit în 1975, avea 1,80 m. Printre cele mai cunoscute specii se numără p. regal, p. imperial, p. Adélie.

pinguin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pinguín s. m., pl. pinguíni

pinguin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pinguin m. pasere palmipedă cu aripi scurte, din mările septentrionale.