pindaric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PINDÁRIC, -Ă, pindarici, -ce, adj. (
Livr.; despre poezii, versuri, etc.) Care este scris in genul poetului antic grec Pindar. – Din
fr. pindarique.pindaric (Dicționar de neologisme, 1986)PINDÁRIC, -Ă adj. În maniera lirismului lui Pindar. ◊
Odă pindarică = formă de poezie cu strofe liber organizate, pline de elan, cu construcții lexicale îndrăznețe. [< fr.
pindarique, cf.
Pindar – poet antic grec].
pindaric (Marele dicționar de neologisme, 2000)PINDÁRIC, -Ă adj. propriu lui Pindar; în maniera lirismului lui; moralizator; artificios, încărcat. ♦ odă ~ă = formă de poezie cu strofe liber organizate, pline de elan, cu construcții lexicale îndrăznețe. (< fr.
pindarique)
pindaric (Dicționaru limbii românești, 1939)*pindáric, -ă adj. În genu poetuluĭ Pindar, adică plin de entuziazm [!]:
odă pindarică.pindaric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pindáric adj. m.,
pl. pindárici; f. pindárică, pl. pindárice