pinacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PINACÉE, pinacee, s. f. (La
pl.) Familie de arbori rășinoși din încrengătura gimnospermelor, cu tulpină în general dreaptă, cu frunze aciculare persistente la majoritatea speciilor, cu flori grupate în conuri; abietacee; (și la
sg.) arbore din această familie. – Din
fr. pinacées.pinacee (Dicționar de neologisme, 1986)PINACÉE s.f.pl. Abietacee. [Pron.
-ce-e, sg. invar. / < fr.
pinacées, cf.
pinus – pin].
pinacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)PINACÉE s. f. pl. familie de conifere, cuprinzând arbori rășinoși din specia bradului; abietacee. (< fr.
pinacées)
pinacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pinacée s. f.,
art. pinacéea, g.-d. art. pinacéei; pl. pinacée